H.P. Lovecraft – Demoni și miracole

Untitled

Titlu :Demoni si miracole

Autor: Howard Phillips Lovecraft

Traducere: Traian Fintescu

Editura: Corint

Pagini: 233 pag

De-a lungul timpului au fost cărți care mi-au plăcut foarte mult, și cărți împotriva cărora nu am nimic de reproșat. Întotdeauna am căutat o carte ideală, o carte care să îmi împărtășească viziunea mea de cititoare. Cărțile lui H.P Lovecraft, au o construcție clasică, iar abordarea este uimitoare. Cartea este adresată în principal, admiratorilor de horror cu atmosferă gotică, autorul fiind un maestru al imaginilor poetice, macabre, întunecate și pline de mister. În aceasta carte ” Demoni și miracole”, care cuprinde patru povestiri gotice(”Depoziția lui Radolph Carter”, ”Cheia de argint”, ”Dincolo de poarta cheii de argint” și ”În căutarea cetății Kadath”), autorul cultivă gustul pentru lucruri vechi(cărți uitate, manuscrise de vrăjitorie, lumi cosmice neștiute), descrierea unor coșmare, toate acestea sugerând o ” notă aristrocratica” scriiturii sale.

Pe scurt este vorba depre un cercetător de antichități, care, fiind extrem de plictisit de viață și aflat în imposibilitatea de a vedea frumusețile lumii în care trăiește, pătrunde în lumea de dincolo, și încearcă să facă o descriere pe înțelesul muritorilor. Universul lumii de dincolo este pustiu, copleșit de singurătate, Carter încercând să se întoarcă în locurile frecventate din copilărie. O dată cu pătrunderea în lumea de dincolo, acesta ”coboară prin coridoarele spațiului și timpului”, și reușește să se întoarcă pentru a-și lua propriile averi pământești. O dată cu deschiderea lumii de dincolo cu ajutorul cheii de argint, protagonistul se întâlnește cu diferite entități supranaturale(pisici, zoogi, vampiri lilieci, sculptori în lavă), etc. Aici, protagonistul are de depășit o mulțime de obstacole, însă aventura călătoriei va fi dezvoltată de-a lungul cărții. Gândurile, în cealaltă lume sunt materializate cu ajutorul visului. Autorul, practic, împarte visul pe mai multe nivele superioare și inferioare. Firul narativ este presărat cu diferite schimbări  bruște de univers. Călătoria în lumea de dincolo, este de fapt un drum inițiatic pe care trebuie să îl parcurgă, drum aflat în afara spațiului și timpului, ascuns muritorilor de rând cu ajutorul unui văl care separă cele două lumi. În timpul călătoriei sale, acesta experimentează mai multe trăiri, spaimă, agonie, nimicirea sinelui, dar se întâlnește cu diferiți ghizi care îl sfătuiesc pentru a-și putea finaliza călătoria. Evoluția spirituală pe care o are eroul în acea lume, descrisă de el cu trei dimensiuni, este dobândită sub forma unor puteri supranaturale: diferențierea iluziei de realitate, stăpânirea timpului, difuzarea eului într-o infinitate de copii terestre, rezultatul fiind o manifestare a unei ființe arhetipale și eterne, cu acces la secretele cosmice interzise, care duc în cele din urmă la degradarea fizică, mentală și spirituală a personajului – și în final transformarea sa într-un demon cu aspect grotesc.

Universul este cufundat în întuneric, supranaturalul și maleficul sunt prezente, teroarea domină scenele, cultivând mai ales frica omului de necunoscut. Peisajul își arată umbrele, acestea constând în creaturi ale altor lumi, care ilustrează coșmaruri care transcend peste imaginația umană.

Exprimarea este puternică, macabră, dureroasă și pătrunde adânc în subconștient. Se poate observa nota profundă de romantism, notă care descrie practic o călătorie dincolo de sine și de timp, unde acumularea cunoștințelor despre acele tărâmuri, duc la nebunie.

H._P._Lovecraft,_June_1934

Pentru Lovecraft, lumea este de fapt un set de imagini aflate în creier, filtrate conștient, unde religia, spiritualitatea și istoria se pierd în negura timpului, transformându-se în cele din urma în coșmare creative. Se simte destul de adânc o atmosferă apăsătoare a nefirescului, extrem de delicoasă, care atrage cititorul în universul macabru al autorului. Cartea în sine poate fi simțită puternic tactil, olfactiv și vizual, transmițând cititorului umbrele, temerile ancestrale, teroarea, astfel, acesta poate doar să speculeze ceea ce urmează, însă niciodata finalul nu va fi precum a prevăzut.

Descrierea este profundă, presupune ilustrarea unor scene pline de atrocitate, protagonistul neavând control asupra propriilor acțiuni, existența sa fiind doar sub amenințare decadenței spiritului, și transformarea personajului în demon. În luptele pe care le duce personajul Radolph Carter împotriva întunericului, iese în evidență un barbarism primitiv, protagonistul fiind corupt de teama. Se poate observa în timpului călătoriei lui Carter în ”lumea de dincolo”,o degradare fizică și mentală, protagonistul pierzându-și umanitatea.

Autorul se pierde prea mult în detalii despre acele tărâmuri infernale și creaturile supranaturale care viețuiesc acolo. Descrierea creaturilor și a tărâmurilor, este extrem de detaliata, uneori chiar enervantă, însă expresivitatea, profunzimea și imaginea pe care încearcă să o construiască în mintea cititorului devine extrem de clară.

”Omul Adevărului este dincolo de Bine și de Rău … Omul Adevărului a aflat că iluzia este Unica Realitate și că Substanța este Marele Impostor”(H.P.Lovecraft), este o replică din carte care mi-a dat foarte mult de gândit.  Lumea ca vis, realitatea ca iluzie; în ceea ce îl privește pe Lovecraft, o consider dominantă pentru aceasta carte, însă vreau neapărat să evidențiez, un mic substrat filozofic, aparținând lui Friedrich Nietzche, filozof german, susținător al nihilismului, și a morții divinității.

În încheiere vreau să menționez câteva influențe asupra altor autori, care folosesc operele lui Lovecraft ca sursă de inspirație. Atmosfera de coșmar este similară cu cea descrisă de Edgar Allan Poe, Stephen King sau C. Baudelaire, limbajul fiind surprinzător de asemănător. Temele tratate sunt similare, cum ar fi; toți scriitorii menționați scriu despre universuri ale tenebrelor, despre umanitate pierdută, puterea limbajului fiind de un realism speculativ. Tot Lovecraft a avut influențe și asupra unor grupuri rock din lume, cum ar fi Metallica, Dream Theater, Black Sabbath și nu în ultimul rând albumul Life After Death al grupului Iron Maiden. Influența lui H.P.Lovecraft se extinde și asupra poveștilor unor jocuri video de succes: cum ar fi: Fluxx, Call Of Cthulhu(Dark corners of the Earth), The Dark Lineage, Warcraft(produs de Blizzard) și Skyrim V(Batshda) – The Elder Schrolls( povestea – Daedric Prince Hermaeus Mora and his realm of Oblivion + Apocrypha).

Chiar dacă din punct de vedere financiar cartea respectivă este relativ slab cotată de către public, datorită excentricității sale, ”învățăturile” lui H.P. Lovecraft, se extind în mai multe direcții după cum am dezvoltat mai sus, stilul său având greutate, și fiind folosit foarte mult în diferite domenii de actualitate cum ar fi : jocurile video, actualii scriitori de fantezie și horror, chiar și în muzica underground progresivă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.