Cele mai cunoscut datini de Anul Nou la români sunt Colindatul, Steaua, Mersul cu Capra sau cu Ursul, Dansul măștilor, Plugușorul și Sorcova, iar perioada în care se poate merge este de la Ajun până la Anul Nou. Mersul cu capra, cu ursul, dansul măștilor și plugușorul sunt realizate întotdeauna de băieți, iar Mersul cu Sorcova se face de către fete. Aceste manifestări ale măștilor zoomorfe, întâlnite în satele românești își au originile în riturile sacre arhaice care sunt inchinate morții și renașterii divinității. Steaua împodobită, folosită atunci când se merge cu steaua, poate fi asociată cu un toiag al strămoșilor și baghetele magice ale vrăjitorilor. Orginea lor datează dinaintea răspândirii creștinismului.
Mersul cu Capra
Perioada în care se poate merge cu capra începe de la Crăciun până la Anul Nou. Capra este realizată dintr-un lemn cioplit în formă de cap de capră (sau cerb). Aceste se îmbracă în blană sau în hârtie roșie creponată. O dată ce capul caprei a fost confecționat, se leagă de el o pătură cu motive populare, sau pur și simplu se face o robă împodobită cu mai multe tipuri de decorațiuni( hârtie creponată, betea de brad, lanțuri de brad decorative, sclipici, etc). Aceasta este purtată de un băiat. De obicei când se merge cu capra trebuie să fie cel puțin 2 persoane, un toboșar cu ciomag, care bate toba și rostește urarea și capra, adica dansatorul deghizat. Mai jos găsiți una din cele mai frecvente urări care se rostesc când se merge cu capra.
Jocul caprei
Foaie verde și-o alună, Bună ziua, ziua bună
Ia deschideți porțile, Să intre căprițele
Ţa, ța, ța, căprița ța Nu te da nu te lăsa
Ţa, ța, ța, căprița ța, Capra noastră-i cu mărgea
Cu cercei de catifel Joacă vesel căprița
Toți îs bucuroși de ea.
Ţa, ța, ța, căpriță ța, Nu te da nu te lăsa
Ţa, ța, ța, căpriță ța Şi plecai și eu la târg
Pe căpriță ca s-o vând Şi mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumpărătorul:
– De vânzare-i capra bade?
Ciobanul:
– De vânzare!
Cumpărătorul:
– Şi cât vrei pe ea?
Ciobanul:
– (x lei) ?
Cumpăratărul:
– E blândă, nu împunge?
Ciobanul:
– E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător)
Cumpărătorul:
– Eu îți dau (x lei) pe ea pentru că împunge.
Ciobanul:
– Decât să-mi dai (x lei) pe ea, mai bine îi dau un par în cap. (o lovește cu bățul, capra cade și nu mai mișcă)
Alaiul:
– Văleu, capra noastră a murit!
Ţa, ța, ța, căpriță ța, Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat, Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul:
– Baa…da capra nu-i moartă și nu din pălitură a leșinat, că din cele ce-o aflat.
Alaiul:
Scoală tu caprița mea, Faptele s-or îndrepta
Şi-acum haide să plecăm, Şi-alte case colindăm
Ța, ța, ța căpriță ța, Nu te da nu te lăsa
Ța, ța, ța căpriță ța
