6. Sărbătorile de Iarnă. Mersul cu Plugușorul

 

 

Plugușorul este o urare de bine și are ca scop aducerea de prosperitate și belșug pentru gazdă. Se poate merge cu plugușorul de Anul Nou. Urarea este realizată în general de băieți, dar ocazional pot fi implicate și fete.  Este un străvechi obicei agrar și simbolizează un rit de fertilitate care urează recolte bogate pentru noul an. Precum îi spune și numele, colindătorii poartă cu ei un plug frumos împodobit cu flori, panglici și alte decorațiuni. În trecut era folosit de țărani pentru a aduce urări autorităților din satul lor. Se merge cu plugușorul de seară până dimineața când soarele răsare. În zilele noastre mersul cu plugul este mai puțin răspândit, acesta fiind înlocuit cu un buhai. Buhaiul este un fel de toba din lemn acoperită cu o piele de animal, în mijloc fiind puse câteva fire de păr de cal.

Alături de plug și textul recitat, se folosește și clopoței, buhai și pocnituri de bice. În unele locuri pot fi implicate și instrumente muzicale precum fluier, tobă, cobză, vioară, etc. Versurile plugușorului diferă de la regiune la regiune. În prezent există mai multe variante ale acestei urări, dar toate au câte ceva în comun.  Mai jos am scris varianta plugușorului care este recitat în zona Ardealului.

 

 

 

 

 

Plugușorul !

Aho, aho, copii și frați ! Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați, Și cuvântul mi-ascultați:

S’a sculat mai amu, Bădică Traian

Si-a încălecat, Pe-un cal învătat,

Cu numele de Graur,, Cu șaua de aur,

Cu frâu de mătasă,, Cât vita de groasă.

Și în scări s’a ridicat, Ca s’aleagă-un loc curat

De arat și semănat. Și’n curând s’a apucat,

Câmpul neted de arat, În lungis, și’n curmeziș

S’a apucat într’o joi, C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei, În coada cu dalbei,

În frunte țintăței. Mânați flăcai: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat, Brazda neagră a răsturnat

Și prin brazde-a semănat, Grâu mărunt și grâu de vară,

Să dea Domnul să răsară. Si când lucrul a sfârșit

Iată, mare, s’a stârnit, Un vânt mare pe pământ

Și ploi multe după vânt, Pământul de-a răcorit

Si sămânța a’ncolțit La lună, la săptămână

Îsi umplu cu aur mâna. Și se duse ca să vadă

De i-a dat Dumnezeu roadă  Și de-i grâul răsărit

Și de-i spicul aurit.,  Mânati flăcăi: hai, hai!

Traian iute s’a întors… Și din grajd pe loc a scos

Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul, Iute ca focul,

De nu-l prindea locul; Cu potcoave de argint

Ce sunt spornici la fugit. El voios a’ncălecat,

La Tighina a plecat, Și oțel a cumpărat

Ca să facă seceri mari, Pentru secerători tari.

Si să facă seceri mici, Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine și vecine, Și vreo trei babe bătrâne,

Care știu rândul la pâne; Și pe câmp i-a dus

Și pe toți i-a pus, La lucrul pamântului, În răcoarea vântului.

 Ei cu stânga apucau Și cu dreapta secerau

Și prin lan înaintau De părea că înotau.

Mânati măi: hăi, hăi!

Altii în urma lor legau, Și clăi mândre ridicau,

Apoi carele’ncărcau, Și pe toate le cărau

În capul pământului, În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau, Și grâul îl treerau;

Harabale încărcau, Și la moară le porneau.

Și turnau deasupra’n cos, Grâu mărunțel de cel ros,

De sub piatră în covată, Curgea făina curată.

Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da

Si voios se înturna. Iară mândra jupâneasă

Auzea tocmai din casă, Chiotul flăcăilor

Scârtâitul carelor. Mânați măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea, Și din cui își alegea

Sita mare și cam deasă, Tot ca pânza de mătasă

Și cernea, mare, cernea, Ninsoare se așternea;

Apoi pâne plămădea, Și-o lăsa până dospea;

Colacei că învârtea, Pe lopata mi-i culca

Și’n cuptor mi-i arunca; Apoi iară cu lopata,

Rumeni îi scotea și… gata!, Atunci ea’mpărțea vreo cinci,

La flăcăii cei voinici, Și’mpărțea trei colacei

La copiii mititei. Mânați măi: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an, Holde mândre lui Traian,

Asfel să dea și la voi, Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa, casă; Să vă fie masa, masă;

Tot cu mesele întinse, Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiti, Să vă găsim înfloriți,

Ca merii, Ca perii,, În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată, De toate’ndestulată.

Aho, aho!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.