Craciun Fericit !

CraciunFericit

Advertisements

H.P. Lovecraft – Demoni și miracole

Untitled

Titlu :Demoni si miracole

Autor: Howard Phillips Lovecraft

Traducere: Traian Fintescu

Editura: Corint

Pagini: 233 pag

De-a lungul timpului au fost cărți care mi-au plăcut foarte mult, și cărți împotriva cărora nu am nimic de reproșat. Întotdeauna am căutat o carte ideală, o carte care să îmi împărtășească viziunea mea de cititoare. Cărțile lui H.P Lovecraft, au o construcție clasică, iar abordarea este uimitoare. Cartea este adresată în principal, admiratorilor de horror cu atmosferă gotică, autorul fiind un maestru al imaginilor poetice, macabre, întunecate și pline de mister. În aceasta carte ” Demoni și miracole”, care cuprinde patru povestiri gotice(”Depoziția lui Radolph Carter”, ”Cheia de argint”, ”Dincolo de poarta cheii de argint” și ”În căutarea cetății Kadath”), autorul cultivă gustul pentru lucruri vechi(cărți uitate, manuscrise de vrăjitorie, lumi cosmice neștiute), descrierea unor coșmare, toate acestea sugerând o ” notă aristrocratica” scriiturii sale.

Pe scurt este vorba depre un cercetător de antichități, care, fiind extrem de plictisit de viață și aflat în imposibilitatea de a vedea frumusețile lumii în care trăiește, pătrunde în lumea de dincolo, și încearcă să facă o descriere pe înțelesul muritorilor. Universul lumii de dincolo este pustiu, copleșit de singurătate, Carter încercând să se întoarcă în locurile frecventate din copilărie. O dată cu pătrunderea în lumea de dincolo, acesta ”coboară prin coridoarele spațiului și timpului”, și reușește să se întoarcă pentru a-și lua propriile averi pământești. O dată cu deschiderea lumii de dincolo cu ajutorul cheii de argint, protagonistul se întâlnește cu diferite entități supranaturale(pisici, zoogi, vampiri lilieci, sculptori în lavă), etc. Aici, protagonistul are de depășit o mulțime de obstacole, însă aventura călătoriei va fi dezvoltată de-a lungul cărții. Gândurile, în cealaltă lume sunt materializate cu ajutorul visului. Autorul, practic, împarte visul pe mai multe nivele superioare și inferioare. Firul narativ este presărat cu diferite schimbări  bruște de univers. Călătoria în lumea de dincolo, este de fapt un drum inițiatic pe care trebuie să îl parcurgă, drum aflat în afara spațiului și timpului, ascuns muritorilor de rând cu ajutorul unui văl care separă cele două lumi. În timpul călătoriei sale, acesta experimentează mai multe trăiri, spaimă, agonie, nimicirea sinelui, dar se întâlnește cu diferiți ghizi care îl sfătuiesc pentru a-și putea finaliza călătoria. Evoluția spirituală pe care o are eroul în acea lume, descrisă de el cu trei dimensiuni, este dobândită sub forma unor puteri supranaturale: diferențierea iluziei de realitate, stăpânirea timpului, difuzarea eului într-o infinitate de copii terestre, rezultatul fiind o manifestare a unei ființe arhetipale și eterne, cu acces la secretele cosmice interzise, care duc în cele din urmă la degradarea fizică, mentală și spirituală a personajului – și în final transformarea sa într-un demon cu aspect grotesc.

Universul este cufundat în întuneric, supranaturalul și maleficul sunt prezente, teroarea domină scenele, cultivând mai ales frica omului de necunoscut. Peisajul își arată umbrele, acestea constând în creaturi ale altor lumi, care ilustrează coșmaruri care transcend peste imaginația umană.

Exprimarea este puternică, macabră, dureroasă și pătrunde adânc în subconștient. Se poate observa nota profundă de romantism, notă care descrie practic o călătorie dincolo de sine și de timp, unde acumularea cunoștințelor despre acele tărâmuri, duc la nebunie.

H._P._Lovecraft,_June_1934

Pentru Lovecraft, lumea este de fapt un set de imagini aflate în creier, filtrate conștient, unde religia, spiritualitatea și istoria se pierd în negura timpului, transformându-se în cele din urma în coșmare creative. Se simte destul de adânc o atmosferă apăsătoare a nefirescului, extrem de delicoasă, care atrage cititorul în universul macabru al autorului. Cartea în sine poate fi simțită puternic tactil, olfactiv și vizual, transmițând cititorului umbrele, temerile ancestrale, teroarea, astfel, acesta poate doar să speculeze ceea ce urmează, însă niciodata finalul nu va fi precum a prevăzut.

Descrierea este profundă, presupune ilustrarea unor scene pline de atrocitate, protagonistul neavând control asupra propriilor acțiuni, existența sa fiind doar sub amenințare decadenței spiritului, și transformarea personajului în demon. În luptele pe care le duce personajul Radolph Carter împotriva întunericului, iese în evidență un barbarism primitiv, protagonistul fiind corupt de teama. Se poate observa în timpului călătoriei lui Carter în ”lumea de dincolo”,o degradare fizică și mentală, protagonistul pierzându-și umanitatea.

Autorul se pierde prea mult în detalii despre acele tărâmuri infernale și creaturile supranaturale care viețuiesc acolo. Descrierea creaturilor și a tărâmurilor, este extrem de detaliata, uneori chiar enervantă, însă expresivitatea, profunzimea și imaginea pe care încearcă să o construiască în mintea cititorului devine extrem de clară.

”Omul Adevărului este dincolo de Bine și de Rău … Omul Adevărului a aflat că iluzia este Unica Realitate și că Substanța este Marele Impostor”(H.P.Lovecraft), este o replică din carte care mi-a dat foarte mult de gândit.  Lumea ca vis, realitatea ca iluzie; în ceea ce îl privește pe Lovecraft, o consider dominantă pentru aceasta carte, însă vreau neapărat să evidențiez, un mic substrat filozofic, aparținând lui Friedrich Nietzche, filozof german, susținător al nihilismului, și a morții divinității.

În încheiere vreau să menționez câteva influențe asupra altor autori, care folosesc operele lui Lovecraft ca sursă de inspirație. Atmosfera de coșmar este similară cu cea descrisă de Edgar Allan Poe, Stephen King sau C. Baudelaire, limbajul fiind surprinzător de asemănător. Temele tratate sunt similare, cum ar fi; toți scriitorii menționați scriu despre universuri ale tenebrelor, despre umanitate pierdută, puterea limbajului fiind de un realism speculativ. Tot Lovecraft a avut influențe și asupra unor grupuri rock din lume, cum ar fi Metallica, Dream Theater, Black Sabbath și nu în ultimul rând albumul Life After Death al grupului Iron Maiden. Influența lui H.P.Lovecraft se extinde și asupra poveștilor unor jocuri video de succes: cum ar fi: Fluxx, Call Of Cthulhu(Dark corners of the Earth), The Dark Lineage, Warcraft(produs de Blizzard) și Skyrim V(Batshda) – The Elder Schrolls( povestea – Daedric Prince Hermaeus Mora and his realm of Oblivion + Apocrypha).

Chiar dacă din punct de vedere financiar cartea respectivă este relativ slab cotată de către public, datorită excentricității sale, ”învățăturile” lui H.P. Lovecraft, se extind în mai multe direcții după cum am dezvoltat mai sus, stilul său având greutate, și fiind folosit foarte mult în diferite domenii de actualitate cum ar fi : jocurile video, actualii scriitori de fantezie și horror, chiar și în muzica underground progresivă.

Sergio Brussolo – Somnul Sângelui

 

somnul-sangelui-serge-157160

Titlu: Somnul Sângelui

Autor: Sergio Brussolo

Traducere: Constantin Paligora

Editura: AldoPress

Gen: SF

Pagini:369

În momentul în care am vazut coperta aceastei cărți, prima impresie pe care mi-a trecut prin minte a fost că ar fi vorba despre o povestire, despre o femeie care a obosit, de suferințele pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții sale, și s-a transformat într-un măcelar. Spre surprinderea mea cartea avea sa îmi dezvaluie de fapt un univers total diferit, care cuprindea de fapt o luptă violentă pentru supraviețuire a unei comunități de oameni, sexualitate, și multă nebunie.

După ce Sergio Brussolo a răsfățat cititorii de SF din Franța cu mai multe povestiri, vom menționa câteva cuvinte despre ”Somnul Sângelui”, care are ca scop tratarea unor subiecte fascinante, cum ar fi, supraviețuirea unor societăți decadente, care se dezvoltă într-un mediu izolat de lume, combinată cu sexualitatea, și în cele din urma transpunerea lor în istorie sau artă, într-un mod foarte original care a revoluționat literatura SF din Franța. Romanul este marcat de mai multe descrieri grotesti(transformarea corpului uman și mutațiile sale), presărat pe alocuri de o degradare inevitabilă a oricărui sistem social, unde este prezentă nebunia în toate formele sale, iar iluzia religioasă, nu își găsește locul.

Romanul este structurat în patru capitole : ”Somnul sângelui”, ”Trasee și itinerarii ale uitării”, ”Vizită cu ghid” și ”Pe cât de greu e vântul…”. În primul capitol – ”Somnul sângelui”  se ilustrează un univers aflat în stare de putrefacție, total dependent de resursa de bază – carnea fosilizată. Acțiunea este localizată în deșert. Autorul descrie nisipul deșertului, ca fiind o ”comunitate de insecte carnivore”, ceea ce îl facea aproape imposibil de străbătut. Peisajul este populat de 3 comunități de oameni: autonomii, carnivorii și nomazii, care foloseau ca resursă principală pentru supraviețuire – animalele-munți, reprezentate sub forma unor fiare adormite.

În capitolul al doilea ”Trasee și itinerarii ale memoriei”, este caracterizat un alt mediu,cel modern – mult mai prielnic, unde cercetătorii au descoperit relicve istorice ale populației caracterizate în capitolul anterior, sub forma unor mistere codificate, pe care autorul, în cele din urmă, le transpune în artă, fiind valorificate în cadrul muzeelor, ca exponate de valoare nedeterminabilă. În acest capitol se evidențiază nebunia în toate formele ei combinată cu agonie și presărată pe alocuri cu o doza de sexualitate morbidă.

”Vizita cu ghid” – reprezintă practic o continuare a narațiunii, dar,de data aceasta se ilustrează o comunitate izolată, care cuprinde cațiva supraviețuitori ai autonomilor, carnivorilor și nomazilor, care în prezent trăiesc în condiții relativ civilizate, în cadrul unei rezervații, care în momentul de față are diferite privilegii din partea statului. În acest capitol, autorul  relatează într-o manieră unică și originală descrierile grotești ale supraviețuitorilor(de exemplu oameni care se deplasează cu spatele, folosindu-se de o oglinda pentru a se orienta, sclavi lipsiți total de liberul arbitru datorită unei boli,supunându-se orbeste unui ordin până la moarte). Un aspect important, cred eu că trebuie menționat aici, este, unul din personajele principale, Georges, care reprezintă tipul intelectualului, cel al omului de știință, al doctorului, care descoperă într-un mod foarte ciudat, trăsăturile miraculoase ale sângelui supraviețuitorilor. Din punctul de vedere al societății din rezervație, în cadrul căreia Georges trăiește, sângele era venerat, fiind o componentă de prima mână, care există cu un singur scop – acela de a conserva amitirile și cunoștințele mutanților.

7d73a1c3f89abd930fa8856e6ac8db9d

În ultimul capitol ”Pe cât de greu e vântul”, acțiunea se desfășoară într-un univers asemănător lumii moderne. Narațiunea are la baza câteva personaje, care ne duc cu gândul spre partea materialistă a cărții. În această comunitate apare vanzătorul de artă MacFloyd un susținător exceperimentat în conservarea și restaurarea diferitor opere de artă, dar în același timp foarte versat în arta comunicării și a vânzării, de cele mai multe ori pentru a obține profit. Practic acest MacFloyd, exploata rezervația de mutanți ilustrată mai devreme, pentru a descoperi talente care să producă artă, pe care el apoi să o valorifice transformând-o în bani. Acțiunea se plasează în jurul unui artist mutant, care avea abilitatea de a sculpta în piatră și în carne cu ajutorul vocii.

Din moment ce am vorbit mai devreme despre modul în care se desfășoara acțiunea în acest roman, se observă o discrepanță foarte mare între capitole, putând fi interpretate și ca patru povestiri diferite cu înțeles de sine stătător. Autorul exprimă într-un mod foarte original, delirul creației, – supranumindu-l ”Somnul Sângelui”, ajutându-se de sexualitate și nebunie.

Pentru comunitățile decadente, credința în acea divinitate care este considerată protector, apare în acest roman camuflată undeva între știință și vrajitorie, limitele întotdeauna fiind extrem de neclare.

Dacă ar fi să facem o comparație între Frank Herbert (Dune) și Somnul Sângelui, acestea au două trăsături comune. În prima faza ambele cărți au acțiunea localizată în deșert, însă diferența este clară în momentul atunci când vorbim de comunitățile locuitoare, și resursele de bază. Este clar ca pe Arakis(Dune) viermii de nisip care produc mirodenia, sunt la un prag de dispariție, iar în Somnul sângelui, animalele – munți, sunt permanent adormite, în aceeași situație – doar că ”Somnul sângelui”, le răpește posibilitatea de se reproduce.

Este relativ dificil să încadrăm romanul într-un stil literar, deoarece combină armonios suprarealismul cu științifico-fantasticul, utopicul cu realul, materialismul cu spiritualitatea și frumosul cu macabrul. Totuși, în ciuda tuturor aspectelor despre care am vorbit mai devreme, cartea râmâne în continuare apreciată de către publicul larg.

Muzica Electronică – o generație în extaz

tomorrowland

În zilele noastre, muzica electronică a atins  cote maxime, fiind reprezentată de o mulțime de stiluri și substiluri, aparținând diverselor culturi sau subculturi, sau a unor orientări alese de către generația tânără. Această diversitate în ceea ce privește muzica electronică, este datorată rebeliunii pe care majoritatea tinerilor de astăzi se grăbesc să o atingă, fie din proprie inițiativă fie datorită conflictului între generații. Muzica nu are un trup, este transparentă, se simte ca și un aer sonor, descoperindu-se peste tot în natură. Totuși libertatea este ceva ce omenirea niciodată nu avea în totalitate. Această dezvoltare pe care eu o numesc ”rebelă” a acestui stil de muzică, este marcată în principal de o abundență de energie, activitate, rapiditate, datorită evoluției rapide a tehnologiei, care este pusă la dispoziția publicului, dintre care țin să amintesc despre Intenet, care în ziua de azi este prezent pretutindeni, fie pe laptop-urile personale, fie pe smartphone-uri. Acum, ironic vorbind, trebuie sa adaug referitor la această epocă a vitezei, având în vedere că este o epoca plina de energie, si muzica ar trebui sa fie pe măsură, susțin asta datorită dezvoltării a nenumărate stiluri de muzică, din ce în ce mai progresivă.

Muzica electronică este un termen care este folosit în general pentru orice gen de muzică produsă cu ajutorul unor sintetizatoare sau computere. Sonoritatea în ceea ce privește acest stil de muzică se caracterizează prin sonoritatea specific electronică, și mai puțin pentru cazurile unde instrumentele acustice sunt simulate prin aparatură. Printre altele aș vrea să amintesc cateva dintre subgenurile apartenente muzicii electronice: ambient, acid jazz, chillout, breakbeat, dance, drum and bass, dub, goa, frenchcore, house, electro house, industrial, techno, trance, dubstep, jungle, trip-hop, freestyle, etc. Muzica electronică implică instrumente electronice pentru muzică și tehnologie electronică în producerea ei. Este necesar sa facem o distincție între sunetele produse utilizând instrumente electromecanice și ce este produs cu tehnologie electronică.  Sunetele electromecanice sunt produse utilizând armonica, orga și chitara electrică. Producerea de sunete pur electronice este obținută de un sistem audio, un sintetizator de sunete(mixer) si un computer. Muzica electronică a fost odată asociată cel puțin odată exclusiv cu Arta Muzicala Vestică, dar mai târziu de 1960 disponibilitatea tehnologiei a avut o dezvoltare largă pe toate continentele lumii. Astăzi muzica electronică include multe varietăți și subgenuri de muzică electronică experimentală, a  unor forme de natură populară, sau mai corect tradițională, specifică diferitor zone.

Câteva cuvinte despre Originile muzicii electronice …

Edouard-Léon_Scott_de_Martinville.jpg

Dacă ar fi să facem o asociere între progresul tehnologiei, pe care a suferit-o populația, mai ales in partea Vest – Europeană, și modul în care evoluează muzica, nu putem să nu observam că, o data cu descoperirea unor noi tehnologii, automatizarea și dotarea societății cu aparatură de ultimă generație, a dus la o dezvoltare magnifică și seducătoare a muzicii, creând diversitate și dând naștere unor noi curente, care ajung să fie pe gustul generației tinere. Capacitatea de a înregistra muzică a fost, într-un fel sau altul, conectată cu  producerea de muzică electronică, dar nu neapărat necesară. Cel mai timpuriu dispozitiv pentru înregistrare a fost fonograful care a fost brevetat in 1857 de către Eduard-LeonScott de Martinville. In 1876 Elisha Gray a brevetat oscilatorul electromecanic, această descoperire fiind utilizată mai târziu în tehnologia telefoanelor, oscilator îmbunătățit de Graham Bell. Mult mai târziu în 1906 Lee DeForest, a avut un efect profund asupra muzicii electronice. Acesta a dezvoltat circuite care pot crea și amplifica semnalele audio difuzate prin radio, prin intermediul unor valuri computaționale și alte funcții. Înainte ca muzica electronică sa prindă teren, au fost compozitori care utilizau tehnologia pentru scopuri muzicale. Câteva instrumente au fost create și au implicat un design electronic, pavând drumul spre instrumentele electronice.

Modelul unei noi estetici a muzicii. În anul 1970 Ferruccio Busoni a publicat un nou model estetic al muzicii, folosind sunete electronice care au avut o amplă dezvoltare în viitor. Muzica poate fi o artă, fiind dificil de dezvoltat, pentru fiecare nivel de concepție prezentă. Tinerii ar trebui să recunoască și să aibă atribute care să depășească concepțiilor fraților mai bătrâni. Tinerii împreună vor ghida direcția muzicii din viitor, sau mai mult vor obține asemenea sisteme. Ei au fost foarte interesanți de instrumentele electronice și a început să le asculte. Toate gândurile scrierilor sale unele regăsite, care au prezis că muzica viitorului va devenit realitate.

Futuriștii. În Italia futuriștii au schimbat partea de estetică a muzicii spre un alt unghi. A existat o încredere majoră în această filosofie futuristă, care încerca să valorifice zgomotul și să localizeze valori artistice și expresive a sunetelor. În jurul anului 1911 a exista o manifestare tehnică a muzicii futuristice. Atunci a fost valorificat crezul muzicii ca o prezentare a sufletului muzical al maselor, marilor fabrici, sau liniilor transatlantice, în concurență cu cea a avioanelor și automobilelor, pentru a adăuga o nouă temă centrală a versurilor poemului muzical în domeniul mașinilor și regatul victorios al electricității. În decada 1920 – 1930 s-au pus  bazele instrumentelor electronice timpurii și a muzicii electronice. Înregistrarea unor sunete electronice a evoluat în anul 1927, când inventatorul american J.A.O’Neill a descoperit dispozitivul de înregistrare utilizând banda magnetică. Cu toate acestea  scopul a fost unul comercial, iar în 1939 – 1942 Laurens Hammond a stabilit o companie producătoare de instrumente electronice. Metoda de sunete foto-optice de înregistrare care a fost utilizată în cinematografie a făcut posibilă obținerea vizibilă a unor valuri sonore, astfel s-a realizat sintetizarea sunetelor sub formă de grafic.

ROBOTS_4.jpg

Anii ’80

În timpul anilor `80 un grup muzical de avantgardă din Germania – Kraftwerk s-a facut remarcat, aducând contribuții importante în dezvoltarea muzicii electronice, cu multe influențe semnificative, asupra unor alte stiluri de muzică care au apărut în viitor. Stilul lor a devenit în ziua de azi cunoscut ca și synthpop, electro, tehno, sau house. Kraftwerk s-au lansat într-o perioadă de timp când oamenilor le era frica de tehnologie, si au fost subiectul mai multor controverse și acuzații primite din partea unui public neemancipat din vremurile respective, care susținea că muzica trebuie facută de oameni și nu de mașini. Într-o anumită măsura, fără să mă hazardez, au dreptate, deoarece, muzica ar trebui sa însemne suflet, sentimente, iar ”mașinilor” le lipsește așa ceva. Totuși, noi, ca oameni, în momentul în care ascultăm muzica lor, chiar dacă aceasta este sintetizată de computere, este capabilă să scoată în evidență câteva sentimente. Un alt obstacol cu care se confrunta muzica electronică din această perioadă de timp erau ideile tradiționale care erau prezente în artă, pictură și regizarea filmelor. Totuși, în ciuda acestor obstacole, melodiile celor de la Kraftwerk au ajuns pe primele locuri în topurile britanice. Dat fiind faptul că startul pentru dezvoltarea muzicii electronice a fost dat, trupa Kraftwerk a început să piardă teren. În zilele de glorie ale trupei Kraftwerk, trebuie să recunoaștem ca muzica lor a devenit comparabilă cu cea a confraților lor cu chitări, dar mult mai abstractă, și datorită acestui aspect, muzica lor, practic a prezis viitorul tehnologiei.

Anii ’90

O dată ce bazele muzicii electronice au fost puse de Kraftwerk, a urmat treptat o evoluție a muzicii electronice spre un ”tehno mai dur”. Acest stil a evoluat până la hardcore și apoi psiheledic. Totuși în ziua de astăzi cea mai apreciată muzică electronică este cea care a apărut după anul 1990 o dată cu una dintre  cele mai cunoscute case de discuri din vremea aceea: Low Spirit, care a promovat hit după hit, iar acest ”tehno mai dur” urma să se finiseze treptat înspre trance și electro. Principalii reprezentați au fost Prodigy și Marusha.

08214_164825_prodigyGEL140208.article_x4.jpg

Progresul tehnologiei în ceea ce privește acustica

Muzica electro-acustică pe banda. Înregistrarea magnetică utilizată în jurul anului 1930 a fost utilizată și în industria filmelor, ce au convertit noile sisteme de înregistrare bazate pe celule foto-electroce. În acestă perioadă Germania producea muzică electronică la compania AEG care a dezvoltat înregistrarea pe magnetofon. În anul 1942 AEG a făcut un test de înregistrare în stereo. Amplificarea audio și echipamentele de mixare au extins un mediu de producție pentru a amesteca împreuna înregistrările a fost ușor modificată pentru a produce sunete complexe controlabile și de înaltă calitate urmând apoi apariția efectelor.

magnetofon

case.jpg

Muzica concretă. Nu a durat mult pană când compozitorii din Paris au început să înregistreze și să dezvolte o tehnică nouă pentru compoziții. Această tehnică implică editarea împreună a unor fragmente de sunete naturale și industriale … prima piesă de muzică concretă a fost asamblată de Pierre Schaeffer, în colaborare cu Pierre Henry.

PierreHenry

SchaefferStudio54

În anul 1948 radiodifuziunea franceză a compozitorului Pierre Schaeffer a fost prima mișcare care marchează începutul realizării unor studiouri de muzică concretă, și o unitate de înregistrare mobilă. Parteneriatul lui Henry cu Schagger, a avut efecte profunde în direcția muzicii electronice.

eq2

Muzica stochastică. Apariția computerelor pentru scopuri de a compune muzica și manipularea sunetelor a fost o nouă descoperire ce a contribuit la dezvoltarea tehnologiei. Jannis Xenakis a început ceea ce este numit muzică stochastică care este o metodă de compoziție ce utilizează sistemele matematice de probabilitate. Au fost stabiliți diferiții algoritmi de probabilitate și utilizați pentru a creea piese sub controlul unui set de parametrii. Acesta a creat piese experimentând utilizarea stochastică cu spațializare și multimedia, și a dezvoltat un sistem computațional UPIC pentru a traduce imaginile grafice în rezultate muzicale.

the-upic.system-at-museum

Dezvoltarea și extinderea ”instrumetelor electronice”. Anii `60 au fost cei mai buni pentru muzica electronică, dar mai ales pentru artiștii independenți cu tehnologie de sintetizare a sunetelor . S-a dezvoltat o comunitate puternică de compozitori și muzicanți care au lucrat cu sunete și instrumente. Tot anii `60 au servit publicului și compoziția lui Luering`s Gargoyles pentru vioare și casete la fel și premiera lui Stockhausten`s Kontakte pentru sunetele electronice pian și percuție. În UK, în perioada BBC s-a facut cunoscut ca unul dintre cele mai cunoscute studiouri de muzica din lume datorită în mare măsură contribuției sale la seria BBC pentru Doctor Who.

Muzica computerizată. Primul computer pentru muzică a apărut în anul 1951, fiind una dintre cele mai mari demonstrații de muzică pe computer, muzică preînregistrată de la radio și primul program cu afișaj grafic. De-a lungul anilor `50, `60, `70  s-a observat o dezvoltare a programelor de mixaj. Mixere și secvențatoare ”drum”. Secvențatoarele au fost utilizate în mijlocul secolul al XX-lea. De exemplu Yellow Magic Orchestra au utilizat un computer și un sintetizator pentru a produce muzica. Instrumentele drum(drum machines), cunoscute ca instrumente de ritm, au început să fie utilizate în anii `50 și erau conectate la un mixer. De exemplu în anii `80 mixerul TR-808 a fost un instrument care a făcut ravagii pe scene techno, fiind un dispozitiv ales de cei mai mari DJ.

upic1

midi_midi_interface_edit330

MIDI – Musical Instrumental Digital Interface a rezultat în urma colaborării unor producători de muzică(Yamaha, KORG și Kaway). Aceștia au standardizat interfața cu ajutorul unor grup de muzicanți pentru a putea comunica eficient cu alte instrumente și computere. Tehnologia MIDI permite controlul unor mișcări și comanda de la computere a fiecărui dispozitiv care este conectat, care se află în acord cu condițiile predeterminate de compozitor. Instrumentele și softul MIDI au un control puternic și sofisticat, care este utilizat în multe studiori. Practic sunetele acustice devin integrate în studio prin sampling. MIDI are interfață grafică pentru majoritatea sistemelor de operare(Windows, Macintosh).

MIDI

Sinteza digitala. În anul 1975 Yamaha a licențiat algoritmi pentru sinteza FM(frequency modulation syntesis). Primul sintetizator digital a fost eliberat de compania australiană Fairlight CMI(Computer Musical Instrument) în anul 1979.

Între anii 2000 – 2010 tehnologia computerelor adevenit din ce în ce mai accesibilă și muzica software a fost avansată, intereacționând cu tehnologia de producere a muzicii fiind acum posibilă acum prin performanța laptopurilor. În acești ani numărul de softuri de tip studio vitual a crescut, astfel a crescut și numărul DJ, care își fac singuri muzica, astfel selectarea calității devine din ce în ce mai dificil de realizat. O data cu extinderea internetului, muzica electronică a devenit foarte accesibilă, astfel artiștii pot să își personalizeze producția de muzică, după placul lor, sau al publicului care o consumă.

EDM

Electronic Dance Music, cunoscută ca EDM, muzică dance sau muzică de club este caracterizată în principal prin genuri de muzică produse cu ajutorul unor sintetizatoare sau computere, cu scopul de fi ascultate în medii de distracție ca și cluburi de noapte și festivale. Muzica este produsă în mare parte de DJ(disc jockeys) și utilizată în context liber, unde DJ creaza o colecție  de track-uri pentru o înregistrare care urmează. Termenul EDM a fost adoptat de industria muzicală americană ca și cuvânt cheie, pentru a descrie muzica de scena electronică. EDM se referă la house, trance, techno, dubstep și psychedelic.

În vederea dezvoltării EDM, vom lua în considerare și cele 2 mari arhive de muzică electronică, despre care vreau neapărat să menționez aici DEMA(Detroit Electronic Music Archive) și EMS(Electronic Music Studios), care au avut un impact hotărâtor asupra progresului tehnologiei, dezvoltării acusticii și/sau conservării unor opere de valoare, privind muzica electronică.

DEMA(Detroit Electronic Music Archive) a început în luna iunie 2005, in Detroit. Era gazduită de Detroit Public Library. Scopul DEMA era să colecteze, protejeze și să selecteze colecții unice de muzică din Detroit, continuându-și contribuția pâna la muzica electronică dance, continuând să promoveze aceste contribuții originare din acea comunitate.Activitățile DEMA includ cercetare, educare și selectare, ținând cont de performanță și de publicații. Acest tip de servicii au avut impact asupra audienței, asfel, au ajuns să fie incluse și în cercetări academice, din diferite licee și universități, ba chiar având colaboratori regizori de film și producători de televiziune. În urma celor constate arhivele DEMA, în zilele de azi au fost puse la dispoziție, prin intermediul Internetului, publicului larg. DEMA a fost fondată datorită nevoii de organizare a muzicii, cu precădere în cultura electronică din Detroit.

 O alta arhivă de muzică este și EMS(Electronic Music Studios), arhivă căreia, i-au fost puse bazele de către McGill University, aceasta fiind și un centru conducător în câmpul electroacusticii, apărute în Canada în anul 1964. Majoritatea proiectelor muzicale produse de EMS au primit recunoaștere națională și internațională.

Colecția de muzică din cadrul Universității Mc Gill a inclus compoziții ale unor studenți și/sau compozitori. Având în vedere că Universitatea McGill a oferit aceste facilități, evident că au fost create lucrări care au dovedit valoare artistică și/sau istorică. Suportul oferit de Universitatea McGill s-a dovedit a fi practic o reflexie a muzicii electro-acustice, comparativă cu scopul apariției sintetizatoarelor(mixerelor)  care au inițiat în cele din urmă muzica concretă. Tot de aici a început diferite activități de cercetare, rezultatul fiind procesarea semnalului auditiv sub formă de grafic(în format electronic).

Cu toate acestea, este evident faptul ca au rămas în cadrul Universității suficiente compoziții care probabil și în ziua de azi sunt în pericol de deteriorare. Prin aceasta s-a dovedit faptul ca suportul magnetic(casete,benzi) sunt în pericol de deterioare datorită coroziunii. Totuși, o data cu digitizarea, s-au pierdut o mulțime de compoziții importante, mai ales pentru Canada.

Primele înregistrări au fost inițiate în anul 1997. Scopul procesării muzicii electronice sub formă de grafic, presupunea utilizarea tehnologiei moderne(CD – Compact Disk) în vederea conservării, respectiv prevenirea deteriorării înregistrărilor. În anul 2001 s-au pus bazele a 35 de formate pentru muzică electronică, printre care și cunoscutele formate – mp3, wav, cdr, după care s-au copiat pe suport optic – CD, și mai târziu pe suport HDD. Având în vedere că s-a găsit o soluție care să prevină deteriorarea benzilor magnetice inițial folosite(casete, benzi de magnetofon), evident că s-a încercat crearea unei arhive digitale, care la început a fost pusă doar la dispoziția Universității McGill din Canada, și apoi publicului larg.Tehnicienii și studenții, au fost recrutați pe rând pentru a face acest transfer de la analog la digital. Acest proces de arhivare a lucrărilor a dus evident la educarea publicului în ceea ce privește muzica de calitate.

O data cu acest proiect, în respectivele arhive, s-au adăugat fotografii ale aparaturii folosite în studiourile de muzică, și aceasta a dus la dezvoltarea electroacusticii.  Tot în cadrul acestui proiect, s-a făcut un transfer al muzicii analoage, în format digital, sub forma unui material codificat, ceea ce a permis formarea unei baze de date complete cu fișiere digitale, respectiv copii ale compozițiilor.

Procesul de recuperare a datelor – digitizarea:

  • Transfer digital al casetelor analoage și introducerea datelor , unde era menționat, tipul de casetă, durata, locul înregistrării ;
  • Informații privind compozitorul – adresa, număr de telefon, sau email, etc
  • Formarea unei ”biblioteci” cu denumirea melodiilor înregistrate, și apoi digitizate;
  • Crearea unei copii Master(originală) și 4 copii CD;
  • Copyright-ul compozitorului, și permisiuni în ceea ce privește utilizarea materialului auditiv;
  • Implementarea unui sistem web de căutare/transport, după detalii de căutare.

Proiectul pentru arhivarea EMS a primit finanțare de la departamentul canadian al sistemelor informatice și tehnologice, s-au mai primit fonduri de la AVTrust(Music Memories Program) și de la diferiți compozitori canadieni. Materialele obținute în urma acestui proiect de arhivare EMS, în prezent a fost dat în utilizare. Totuși în urma căutării după înregistrările vechi, practic s-a pierdut cu adevărat doar materialul – partea mecanică, însă multe înregistrări au rezistat trecerii timpului.

Toate acestea fiind spuse, daca este să privim în momentul de față muzica electronică, aceasta este într-adevăr foarte apreciată de către colectivul de tineri. Acest stil de muzică a avut un progres remarcabil, ceea ce a dus la organizarea unor festivale, extrem de apreciate, în diferite orașe din lume. Aș vrea să menționez că foarte apreciat a fost festivalul de techno Tomorrow land, care a adunat sute de mii de participanți, care poate fi privit ca o remarcabilă sursă de venit pentru organizatori și/sau artiști. Pe lângă asta o parte puțin negativă a acestor evenimente gigantice organizate, ar fi răspândirea drogurilor și substanțelor halucinogene, care evident, aduc tinerii în extaz.

tomorrowland

O data cu audiența crescută, festivalele respective adună fonduri, fiind folosite, fie pentru profit, fie pentru caritate, sau pur și simplu pentru publicitate. Totuși, festivalele de house prind teren în continuare, pun tinerii în mișcare, și reduc doza obișnuită de monotonie cu care oamenii sunt obișnuiți să trăiasca. Pe lângă asta, mai ales în orașele mari, există o mulțime de Cluburi/Discoteci, care funcționează pe timp de noapte, și aduc zilnic tinerii în extaz, mai ales dacă DJ-ul este remarcabil, și pe gustul oamenilor. Acestea fiind spuse, în zilele noastre, muzica electronică, nu mai este o minune tehnologică cum era privită în trecut, este parte din viața de zi cu zi, fiind foarte apreciată pentru socializare. Evenimentelor respective, li se adauga permanent un joc de lumini și umbre, care stârnesc buna dispoziție a tinerilor. Posturile de radio și televiziune încep sa promoveze din ce în ce mai des acest stil de viață, fiind realmente apreciat de generația tânără.

images

Geniile tind sau nu spre nebunie

Imaginatia este mult mai importanta decat cunostintele. Cunostintele sunt limitate. Imaginatia incercuieste lumea” (Albert Einstein)

Cine a fost Mihai Eminescu? A fost poet, prozator si jurnalist, find socotit de cititorii romani una din cele mai importante voci poetice, care a oferit generatiilor urmatoare un strop din elixirul cunoasterii. In operele sale, se observa atat partea angelica cat si o parte demonica. A revolutionat diferite dogme, atat morale cat si sociale. Prin operele sale elementele naturii au luat fiinta.
Printre creatiile poetului se numara Mortua est!. Scenariul poeziei, prezinta un tablou funerar, dar in acelasi timp plin de viata. Peisajul funerar prinde viata, incepand cu “faclia de veghe”, care prezinta un strop de lumina in intunericul mortii. Tabloul este evidentiat si de efectele sonore ale unui clopot de biserica, dar oare acea moarte a avut parte de o inmormantare crestineasca? Din perspectiva poetului acest scenariu este doar un vis nascut din suferinta. O fi avut poetul nostru o pierdere importanta? Probabil a pierdut ceva in momentul in care a pus aceste cuvinte pe hartie. Nu degeaba geniile tind spre nebunie. In continuare este prezentat ritualul mortii in care cele doua dimnesiuni (a paradisului si al infernului), par a se intalni intr-un punct comun. Acest “loc de intalnire”este rodul imaginatiei, si cumva al controlului, este puctul in care poetul are putere absoluta, putere care ia nastere , din adancurile vointei sale. Avand in vedere aceasta putere absoluta, in mod normal, doar o fiinta, daca poate fi numita fiinta, cu abilitati supranaturale, care detine intr-una din palme timpul, si in cealalta palma spatiul, ar avea capacitatea de a supune propriei vointei cursul natural al lucrurilor. Ar putea fi Dumnezeu, sau poate diavolul, dar ambii isi tin sufletele incatusate in imparatiile lor. In mod normal, au capacitatea de a priva sufletele de libertate. Ar putea fi in acelasi timp gardienii, care protejeaza, intr-un mod sau altul un fel de echilibru, pentru a nu readuce universul inapoi in haosul primordial. Daca sentimentele ar fi insemnat distrugere, oare de ce le-a fost ingaduit de catre aceaste entitati necunoscute sa existe, si de ce li s-a ingaduit sa aleaga. Probabil de la faptul ca pacea survine numai in urma distrugerii universale.
Realitatea noastra a oamenilor, nu este decat un simplu vis, dar in acelasi timp poate sa para ca lumea este creata de noi, pentru ca noi avem abilitatea de a analiza si de a alege, avem sentimente: dragoste, ura, invidie, prietenie. Sentimetele sunt cele care ne definesc alegerile; dragostea ne intareste, teama ne impiedica. Din fericire, ne aflam intr-un echilibru, dar pentru a inclina balanta in favoarea omenirii, avem nevoie de cunoastere. Probabil cunoasterea este cea care va readuce lumea la haosul primordial, la urma urmei este tot un sentiment omenesc, probabil mult mai puternic decat dragostea sau ura. dar nu o sa ne aduca libertatea. Cat despre genii; in conditie umana, efemera, nu li se ofera timpul necesar pentru a le descoperi adevarata putere a cunoasterii. De aceea geniile tind spre nebunie; si apoi regreta ca nu au realizat ce si-au dorit. Au incercat sa fie reci, detasate, cu atitudine apolinica; de aceea cred ca filozofia de fapt nu explica nimic, doar complica lucrurile, despica firul in patru. la fel ca si cunoasterea luciferica al lui Lucian Blaga; Cunoasterea sa presupune potentarea misterelor la dimensiuni cosmice, si descoperirea de noi intrebari, nu raspunsul la ele. In schimb stiinta, fiind limitata, atat de tehnologie, cat si de timp, gaseste raspunsuri, dar raspunsurile sunt intotdeauna incomplete. Nu prea pare sa fie o rezolvare la problemele existentei. Incepand cu descoperirea atomului, si a particulelor subatomice; si continuand cu dezvoltarea tehnologiei si cu aparitia microscopului electronic, s-a mai dat un raspuns; Informatiile necesare referitor la structura ADN-ului, care se presupune ca ar fi sursa abilitatilor noastre, ca oameni; atat material cat si nematerial. Cand spun nematerial ma refer la caractere de comportament, sau sursa sentimetelor de ex; Oare noi avem inscris in bagajul genetic si sentimetele? Atat la oameni cat si la animale; de exemplu animalele isi ingrijesc progeniturile, viteza cailor este transmisibila genetic; Oare si abilitatile de a crea , de a scrie poezii, asa cum a facut Mihai Eminescu, de a realiza proiectul unei catedrale gotice, este inscris in codul genetic? Si se ridica din nou a multime de intrebari care in loc sa le aflam raspunsul, descoperim ,iar si iar alte intrebari. Se poate spune ca probabil tintim mult deasupra conditiei noastre umane, si nu ne este ingaduit sa atingem perfectiunea pentru ca atunci lumea nu ar mai evolua, si s-ar pierde totul in negura timpului.