Sorcova este o urare de bine și bunăstare. De obicei este cântată de copii, și aduce gazdei viață lungă, prosperitate, bunăstare și noroc. Se poate merge cu Sorcova de Anul Nou. Urarea este realizată în general de copii și fete. Când se merge cu sorcova colindătorii iau cu ei o ramură de brad(sorcovă) sau de pom fructifer, frumos împodobită cu flori, globuri, panglici și alte decorațiuni. Cel mai frecvent se folosește o ramură de brad împodobită cu lână, betea, un fir de busuic în vârf și clopoței. Rolul îndeplinit de o sorcovă(ramură împodobită) este cel de baghetă magică și se spune că transmite vigoare, energie și mai ales tinerețe. Textul se cântă și poate fi privit ca și un descântec, care întărește ”darurile” sorcovei. Sorcova este de fapt un simbol al vegetației de primăvară. Totuși copiii își construiesc, în ziua de azi sorcova, dintr-o crenguță de brad cu hârtie colorată și flori artificiale. Prima dată se merge cu sorcova la rude și la vecini și apoi din casă în casă. Când se cântă se atinge cu ramura pereții casei sau corpul gazdei. Se colindă toată noaptea de Revelion și primele 3 zile din anul nou. După colind, sorcova se păstrează în casă, pe peretele de răsărit al locuinței, pentru a aduce prosperitate casei. Există mai multe variante ale Sorcovei, toate acestea având ceva în comun. Mai jos am scris varianta Sorcovei din zona Ardealului.
Sorcova
Sorcova, vesela, Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii, În mijlocul verii;
Ca vița de vie La Sfântă Mărie
Tare ca piatra, Iute ca săgeata
Tare ca fierul Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase, Oile lânoase,
Porcii unsuroși Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Plugușorul este o urare de bine și are ca scop aducerea de prosperitate și belșug pentru gazdă. Se poate merge cu plugușorul de Anul Nou. Urarea este realizată în general de băieți, dar ocazional pot fi implicate și fete. Este un străvechi obicei agrar și simbolizează un rit de fertilitate care urează recolte bogate pentru noul an. Precum îi spune și numele, colindătorii poartă cu ei un plug frumos împodobit cu flori, panglici și alte decorațiuni. În trecut era folosit de țărani pentru a aduce urări autorităților din satul lor. Se merge cu plugușorul de seară până dimineața când soarele răsare. În zilele noastre mersul cu plugul este mai puțin răspândit, acesta fiind înlocuit cu un buhai. Buhaiul este un fel de toba din lemn acoperită cu o piele de animal, în mijloc fiind puse câteva fire de păr de cal.
Alături de plug și textul recitat, se folosește și clopoței, buhai și pocnituri de bice. În unele locuri pot fi implicate și instrumente muzicale precum fluier, tobă, cobză, vioară, etc. Versurile plugușorului diferă de la regiune la regiune. În prezent există mai multe variante ale acestei urări, dar toate au câte ceva în comun. Mai jos am scris varianta plugușorului care este recitat în zona Ardealului.
Plugușorul !
Aho, aho, copii și frați ! Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați, Și cuvântul mi-ascultați:
S’a sculat mai amu, Bădică Traian
Si-a încălecat, Pe-un cal învătat,
Cu numele de Graur,, Cu șaua de aur,
Cu frâu de mătasă,, Cât vita de groasă.
Și în scări s’a ridicat, Ca s’aleagă-un loc curat
De arat și semănat. Și’n curând s’a apucat,
Câmpul neted de arat, În lungis, și’n curmeziș
S’a apucat într’o joi, C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei, În coada cu dalbei,
În frunte țintăței. Mânați flăcai: hăi, hăi!
Ziua toată a lucrat, Brazda neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat, Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară. Si când lucrul a sfârșit
Iată, mare, s’a stârnit, Un vânt mare pe pământ
Și ploi multe după vânt, Pământul de-a răcorit
Si sămânța a’ncolțit La lună, la săptămână
Îsi umplu cu aur mâna. Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă Și de-i grâul răsărit
Și de-i spicul aurit., Mânati flăcăi: hai, hai!
Traian iute s’a întors… Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan, Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul, Iute ca focul,
De nu-l prindea locul; Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit. El voios a’ncălecat,
La Tighina a plecat, Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari, Pentru secerători tari.
Si să facă seceri mici, Pentru copilași voinici.
Și-a strâns fine și vecine, Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne; Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus, La lucrul pamântului, În răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau Și cu dreapta secerau
Și prin lan înaintau De părea că înotau.
Mânati măi: hăi, hăi!
Altii în urma lor legau, Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele’ncărcau, Și pe toate le cărau
În capul pământului, În bătaia vântului.
Arie pe loc făceau, Și grâul îl treerau;
Harabale încărcau, Și la moară le porneau.
Și turnau deasupra’n cos, Grâu mărunțel de cel ros,
De sub piatră în covată, Curgea făina curată.
Traian mult se bucura, Zeciuiala morii da
Si voios se înturna. Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă, Chiotul flăcăilor
Scârtâitul carelor. Mânați măi: hăi, hăi!
În cămară ea mergea, Și din cui își alegea
Sita mare și cam deasă, Tot ca pânza de mătasă
Și cernea, mare, cernea, Ninsoare se așternea;
Apoi pâne plămădea, Și-o lăsa până dospea;
Colacei că învârtea, Pe lopata mi-i culca
Și’n cuptor mi-i arunca; Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea și… gata!, Atunci ea’mpărțea vreo cinci,
Obiceiul este originar din Moldova. Se poate merge cu ursul începând cu ajunul Crăciunului până la Anul Nou. Urarea este realizată de băieți. Se pune pe cap blana unui animal, iar în dreptul urechilor se pun ciucuri roșii. Cel mai bine este ca scena să fie realizată de cel puțin 3 persoane: un Ursar, unul sau mai mulți muzicieni(cu tobă, fluier, ciomag)și cel puțin un pui de urs. Actorii imită mersul sacadat și legănat al ursului, și se lovește puternic pâmântul cu picioarele. Acest dans simbolizeaza fertilizarea solului în noul an. Obiceiul își are originea în cultele tracilor și geto-dacilor, și scopul pentru care se realizează este pentru sănătate, belșug, bucurie. Dansatorii trebuie răsplătiți cu băutură, colaci, mâncare sau bani. Mai jos voi scrie una din cele mai folosite urări când se merge cu ursul.
Persoane participa la Festivalul traditiilor si obiceiurilor, in Bacau, sambata, 27 decembrie 2014. DAN DUTA / MEDIAFAX FOTO
Jocul ursului
Bună seara gospodari! , Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți, Ursul nostru să-l primiți!
Na! Na! Na! Martine, na! Nu te da, nu te muia,
Că pun mâna pe nuia, Și nuiaua-i de răchită,
Hai, Martine, la pământ,Și ascultă-mă ce-ți cânt!
Când erai mai mititel, Erai tare frumușel,
Dar de când ai crescut mare, Mă dai jos de pe picioare!
Na! Na! Na! Martine na! Mai întoarce-te așa!
Joacă, joacă, Moș Martine, Că-ți dau miere de albine
Joacă, joacă tropotit, Ca țiganul la prășit!
Ursul meu din (localitatea), L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs nebun, Că de nu-ți fac pielea scrum!
Na! Na! Na! Martine Na! Merge roata prăvălită.
Joacă, joacă, nu mai sta! Foaie verde de brăduț,
Ursul meu cu doi puiuți, Foaie verde de dudău,
Ursul meu de la (localitatea) A venit la dumneavoastră
Obiceiul este originar din Moldova. Se poate merge cu ursul începând cu ajunul Crăciunului până la Anul Nou. Urarea este realizată de băieți. Se pune pe cap blana unui animal, iar în dreptul urechilor se pun ciucuri roșii. Cel mai bine este ca scena să fie realizată de cel puțin 3 persoane: un Ursar, unul sau mai mulți muzicieni(cu tobă, fluier, ciomag)și cel puțin un pui de urs. Actorii imită mersul sacadat și legănat al ursului, și se lovește puternic pâmântul cu picioarele. Acest dans simbolizeaza fertilizarea solului în noul an. Obiceiul își are originea în cultele tracilor și geto-dacilor, și scopul pentru care se realizează este pentru sănătate, belșug, bucurie. Dansatorii trebuie răsplătiți cu băutură, colaci, mâncare sau bani. Mai jos voi scrie una din cele mai folosite urări când se merge cu ursul.
Persoane participa la Festivalul traditiilor si obiceiurilor, in Bacau, sambata, 27 decembrie 2014. DAN DUTA / MEDIAFAX FOTO
Jocul ursului
Bună seara gospodari! , Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți, Ursul nostru să-l primiți!
Na! Na! Na! Martine, na! Nu te da, nu te muia,
Că pun mâna pe nuia, Și nuiaua-i de răchită,
Hai, Martine, la pământ,Și ascultă-mă ce-ți cânt!
Când erai mai mititel, Erai tare frumușel,
Dar de când ai crescut mare, Mă dai jos de pe picioare!
Na! Na! Na! Martine na! Mai întoarce-te așa!
Joacă, joacă, Moș Martine, Că-ți dau miere de albine
Joacă, joacă tropotit, Ca țiganul la prășit!
Ursul meu din (localitatea), L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs nebun, Că de nu-ți fac pielea scrum!
Na! Na! Na! Martine Na! Merge roata prăvălită.
Joacă, joacă, nu mai sta! Foaie verde de brăduț,
Ursul meu cu doi puiuți, Foaie verde de dudău,
Ursul meu de la (localitatea) A venit la dumneavoastră
