Runele

O dată cu apariția în ficțiunea contemporană, respectiv în carțile lui J.R.Tolkien(Hobbitul, Stăpânul inelelor), runele au devenit din ce în ce mai cunoscute, fiind folosite ca sursă de inspirație în literatura fantasy și în jocurile video interactive. După cum era de așteptat o data cu evoluția mentalității societății  s-a evidențiat si neopăgânismul, un curent ”cultural” cunoscut și sub denumirea de păgânism contemporan, care se referă de fapt la mișcarea de recuperare a credințelor precreștine atribuite cu precădere primului val de creștinare al Imperiului Roman. La fel ca și orice religie cele păgâne contemporane au în comun un text religios și un grup de divinități. De obicei aceste culturi care venerează zeități asociate elementelor naturii cum ar fi focul, apa, aerul și pamântul, astfel riturile au loc de obicei in mediul rural prin păduri, câmpii și munți in momente precum echinocțiile și solstițiile.

Aceste credințe se pot remarca și prin practirea magiei și idolatriei, dar și din concepte precum reîncarnarea sau spiritul animal(totemul). Printre religiile neopăgâne se numără elenismul(neopăgânism grec), druidismul(neopăgânism celtic), asatru(neopagânism germanic), kemetismul(neopăgânism egiptean), zalmoxianismul(neopăgânismul geto-dacic) și wicca. În continuare voi incerca sa fac o paralelă între două secțiuni total diferite, după cum urmează. Voi aborda runele ca alfabet, cu informații bazate pe vestigiile arheologice și teorii istorice, respectiv runele ca instrment pentru divinație.

Runele ca alfabet antic.

După cum este cunoscut alături de alte alfabete(latin, ebraic, hieroglife, cuneiforme, ideograme), runele sunt de fapt simboluri sau semne grafice care au ca scop codificarea grafică a cuvintelor, cuvinte, care conform mai multor teorii sunt investite cu puteri magice. Se spune ca unele cuvinte au inventat lumi, au creat rituri, însa și în ziua de azi secretele pe care le conțin continuă să fascineze omenirea. Spre deosebire de alfabetul latin, folosit uzual, runele sunt semne grafice, aparținând germanicilor și celticilor.

O dată cu cercetările privind vestigiile arheologice a luat naștere Runologia care este de fapt studiul alfabetelor runice, respectiv, a inscripțiilor runice, aceasta a ajuns să formeze o divizie specializată în lingvistica germană. Termenul de rune este utilizat pentru a distinge aceste simboluri grafice de literele latine și greci. Runologia este de fapt un studiu inițiat în perioada Renașterii. Exista trei alfabete runice germane cunoscute sub denumirea de Elder Futhark, Anglo-Saxon Futhark și Younger Futhark(alfabetul runic medieval).

De-a lungul timpului aceste alfabete formate din rune au impresionat prin inscripțiile nedescifrabile care au fost descoperite de arheologi. De exemplu în Toscana se prespune că au fost descoperite pietre funerare cu inscripții runice, iar în Grecia Discul de Argila cretan de la Phaistos rezistă și în ziua de azi încercărilor de descifrare. La fel și în Insula Paștelui, arheologii au scos la lumina placuțe de lemn inscripționate cu diverse rune și peste 1400 de glife. Sa nu mai vorbim de limba aztecilor, care se scrie sub forma unei combinații năucitoare de litere și glife combinate cu desene antropomorfe și zoomorfe, dar și cuneiformele sumeriene, caractere cu care se scria în Mesopotamia Antică, rezistă și în ziua de azi încercărilor de descifrare.

Nici România nu a fost scutită de descoperirea unor astfel de inscripții. De exemplu, arheologul clujean Nicolae Vlassa a descoperit la Alba Iulia, Rămășitele unui bărbat din vechime, care se prespune că ar fi fost șaman, fiind îngropat împreuna cu trei tăblițe de lut, care reprezentau de fapt inscripții sumeriene. Mesajul de pe tăblițe era scris cu un alfabet(probabil runic), alaturi de imagini picturale cu caracter totemic. Literele si pictograme par a fi integrate în rândul amuletelor si nu a unui alfabet propriu zis. La fel și plăcile de la Porțile de Fier care par a fi o scriitură care datează, dinaintea cuneiformelor din Mesopotamia. Totuși cea mai cunoscută piesă din România pe care este ilustrată o inscripție runică este Colarul de aur, care aparține tezaurului national Cloșca cu Puii de Aur de la Pietroasa și tăblițele de plumb din subsolul Muzeului de Antichități din București. Tăblițelor din plumb nu le este cunoscută până în prezent proveniența însă materialul din care sunt construite este aproape identic cu cel folosit la Sarmisegetusa Regia pentru altarul lui Zalmoxis. Teoriile istorice privitor la acest subiect sunt extrem de diversificate, unele susțin că aceste tăblițe de plumb ca aparținând geto-dacilor, iar alte teorii susțin că ar fi falsuri excepționale care aveau ca destinație Școala Ardeleană, atribuite unor specialiști precum Hașdeu, Densușianu, Panaitescu și Vasile Pârvan.

RUNELE ca instrument pentru divinație.

Runele reprezintă un ansamblu de litere grupate în alfabete utilizate pentru a scrie limba germană înaintea impunerii alfabetului latin. Denumirea de Futhark este reprezentată de primele șapte litere din alfabetul scandinav și/sau anglo-saxon.

Există trei alfabete runice cunoscute ca Elder Futhark, Anglo-Saxon Futhark și Younger Futhark(alfabetul runic medieval). Legarea mai multor rune la un loc dă naștere glifelor. Unele teorii istorice susțin că există și alfabete de rune gotice, însă identificarea alfabetului gothic ca derivat din Futhark este discutabil și are puțin suport în descoperirile arheologice. La fel ca și alfabetul Futhark și alfabetul gotic datează dintr-o perioada istorică apropiată.

Partea cea mai interesantă este că aceste inscripții cu simboluri runice Futhark au fost descoperite pe amulete. Modul în care au fost construite și utilizate sugerează puteri exprimând maleficul. În folclor se zvonește că profețiile date de rune anunță de obicei o moarte stranie și profeții despre distrugere.

 

Totuși există speculații care susțin că runele gravate pe arme au ca scop magic protecția posesorului. Majoritatea acestor inscripții ilustrează un mesaj criptic format din trei rune legate într-o glifă și sunt foarte dificil de interpretat. Vestigiile arheologice menționează că pe alocuri ar fi urme ale unor oracole runice însă chiar și așa în literatura europeană nordică apar multe referințe despre rune, însă instrucțiunile pentru diviniație(citire) sunt greu de găsit. Cu toate că în istorie nu exista informații detaliate despre utilizarea runelor, evoluția lor nu s-a oprit, în ziua de azi adepți ai neopăgânismului au implementat diferite sisteme de divinație, plecând de la un fapt real, bazându-se pe reconstrucția numelor runelor și influențele din exterior(ale macrocosmosului). Scopul principal în care erau utilizate runele era cel de a crea amulete, totuși există în literatură câteva scrieri care oferă informații pentru divinație dintre care vreau să menționez Poetic Edda și Prose Edda.

 

Prose Edda(ansamblu de scrieri medievale, care descriu mituri și legende privind crearea lumii), confirmă modul în care grupul de limbi germanice s-a dezvoltat, conform unor inscripții cu rune și glife gravate pe lemn, piatra și os, sunt de obicei de natură religioasă, deseori observându-se sfaturi și reguli despre conduita omului în lume, indicații despre rituri și divinație, și nu în ultimul rând Yggdrasil.

Yggdrasil, cunoscut și sub numele de arborele celtic al vieții, figurează în literatură ca un șablon care este compus din cele 9 lumi(sau 9 emanații ale creației), construite pe baza a trei concepte fundamentale Viata – Destin – Înțelepciune. Aceste nouă lumi ale lui Yggdrasil sunt: Lumea de Sus compusă din Vanaheim – Asgard(Wallhalla) – Nifelheim; Lumea de Mijloc(lumea oamenilor) compusă din Ljossalfheim-Midgard-Svartallheim; și Lumea de Jos compusă din Muspellsheim-Helheim-Jotunheim.

Cu toate acestea există și anumite “documente” camuflate în mituri și legende care oferă instrucțiuni clare pentru divinația cu rune. Cel mai cunoscut document este de fapt Poetic Edda. Poetic Edda este de fapt o colecție de texte structurate sub forma unor poezii care cuprind detalii pentru înțelegerea și interpretarea runelor. Poetul este deseori numit Odin, dar în realitate poetul sau poeții rămân în anonimat, exact ca și în cazul Mioriței la români, descriu runele ca divinitate majoră și scot în evidență asocieri cu elementele naturii. De cele mai multe ori unele pasaje din Poetic Edda sunt interpretate ca reprezentare a unor rituri de inițiere șamanică, care reprezintă de fapt  o cale strict marcată, construită de către strămoși pentru ca șamanul respectiv să primească înțelepciunea divină. Tot în Poetic Edda se poate evidenția și faptul că fiecare octavă(grup de 8 rune/litere) sunt associate unui anumit nivel de civilizația fiind specific unor clase sociale, care conform mitologiei sunt de om liber, de sclav și de nobil. Alfabetul Futhark(Elder Futhark) cuprinte 24 de rune grupate în grupuri de cinci, fiecarei octave asociindu-se Numele de AETT respectiv Freya AETT, Haegl AETT și Tyr AETT. Dacă realizăm o asociere în funcție de octava de care aparține o anumită rună, se susține că fiecare rună are un nume ales, și că numele ales e insăși runa.

Majoritatea simbolurilor din alfabetele runice pot fi asociate cu simboluri echivalente aparținând alfabetului latin, însă chiar și așa alfabetele runice medievale au forme variate, fiind utilizate în inscripții combinate cu semne Ogham și cu litere latine. Referitor la alfabetul Ogham, despre care voi vorbi într-un articol separate, vreau să menționez aici că scopul de utilizare al runelor în folclor era cel decorativ dar a mai fost întâlnit și sub formă de calendar(roata Ogham). În cultura populară runele sunt privite ca având proprietăți mistice. În ceea ce privește alfabetul Futhark, dar și Ogham, există practic trei seturi de rune care este echivalent cu numărul AETT. În perioada celtică unii învățați au teoretizat un sistem de simboluri, reprezentate prin linii orizontale și verticale

Conform Prose Edda cele mai multe texte runice au fost găsite pe suprafețe dure precum piatra, lemn și metal. Pentru a face posibilă restaurarea scrierilor mediteraneene, Futhark a fost poziționat din punct de vedere lingvistic între alfabetul grec și etrusc.

Alfabetul Futhark este alcătuit din 24 de simboluri și a fost utilizat înainte de sec al IX – lea d.Hr., însă limba care a aparținut unor grupuri germanice s-a transformat într-un set de simboluri care a permis scrierea. Destinația acestor scrieri cu caractere runice este relativ diversificată. Inscripții de această natură apar pe pietre funerare și clădiri, dar mai ales sub forma unor inscripții magice și/sau religioase precum blesteme, binecuvântări, formule și farmece. Runele Futhark sunt de fapt o colecție de simboluri folosite în scriere de către celți și germani. În folclor acestea reprezintă un spirit colectiv, respectiv cunoștințele lui Odin. În cadrul legendelor istorice incluse în Prose Edda, mai ales în cele cu zei și eroi, sunt illustrate detalii ale unor ritualuri de transmutare unde Odin te învață secretele runelor. Învățătura lui Odin constă în ansamblul de forțe nedirecționate și necontrolate ale cosmosului și îți trasează câteva linii directoare despre cum să ajungi pe Yggdrasil. Tot pe cale orală, respectiv de-a lungul mai multor generații cunoștințele despre rune au fost transmite din strămoși la urmași. Scopul runelor ca instrument de divinație, instrument oferit de Odin este de a ne ajuta să ne apropiem de zeii și zeițele din vremea aceea.

Conform operelor care aparțin de Poetic Edda, se speculează că un bun cititor în rune este cel care excelează în utilizarea runelor pentru studiul naturii înconjurătoare, respectiv a relației cititorului cu zeii. Întreg procesul de învațare a citirii runelor permite sinelui să se dezvolte spiritual. Există două căi prin care putem înțelege natura sălbatică a runelor; una dintre ele este cunoașterea sinelui și meditația asupra fiecăriei rune, iar cea de-a doua studiul, în cadrul unui grup și observarea efectelor pe care le au asupra anumitor persoane care compun grupul de studiu. În continuare, voi menționa câteva semnificații ale fiecărei rune:

FEHU. Runa Fehu reprezintă bogăție, regenerarea focului și fertilitate. Fehu reprezintă puterile feminine ale pamântului, care pot fi controlate de puterea voinței. Aceasta este asociată cu trei zeități Frigga, Frey și Freya. Forța dominantă a lui Fehu este dată de forța exterioară a focului. Focul ca element reprezintă o putere expansivă care se generează din interiorul maestrului de rune. Această rună ajută la creșterea energiilor sexuale și aduce bucurie. Fehu este de fapt forța care se află în spatele emoțiilor umane.

URUZ. Uruz reprezintă runa puterii primordiale și are origine masculină. Poate reprezenta forțele neînfrânate ale pământului care nu pot fi controlate de voința umană. Guvernează asupra acelor caractere precum curajul, determinarea, perseverența și tenacitatea. Uruz este o forță sălbatică a formării fiind asociată cu Ymir(tatăl giganțior). Înlătură slabiciunile, atrage forța vieții și este bună pentru vindecare. Scopul ei este de a apăra familia.

ANSUZ. Intruchipează puterile Odinice mai ales puterea conștiinței. Reprezintă puterea ancestrală care unește comunitățile de oameni. Mai poate reprezenta și inspirație, înțelepciune, inteligență și poezie servind ca o legătură spirituală dintre Odin și copiii săi.

THURISAZ. Reprezintă apărarea proprie și a familiei. Înseamnă tunet sau fulger și este asociată cu Thor(zeul fulgerului, apărătorul omenirii). Menține ordinea în univers și are putere de regenerare. Poate fi asociată și cu voința instinctuală din oameni și este condusă de forțele cosmice ale conștiinței de sine. Asigură echilibrul dintre forțele de distrugere și forțele creatoare.

RAIDO. Este runa mișcării, ordinii, religiei și riturilor. Reprezintă ciclul repetitiv al zilelor și nopților. Uneori este identificată cu forța gravitațională, și are rolul de menține echilibrul în univers. Mai poate fi privită ca rună pentru muzică, dans și poezie. Aceasta ajută șamanul în călătoriilor sale prin cele nouă lumi ale lui Yggdrasil.

KENAZ. Runa iluminării și a învățării. Este simbolizată ca o torță care dă lumină întunericului pentru orice mister. Iluminarea lui este doar spirituală și intelectuală, fiind reprezentativă pentru pofte și pasiuni. Favorizează artiștii, meșteșugarii și oamenii creativi. În Poetic Edda apare ca fiind runa lui Loki, cea care oferă soluții pentru diferite probleme.

GEBO. Runa generozității, ospitalității și a darurilor. Guvernează prieteniile și relațiile. Scopul ei este de a crea legături în cadrul unor colectivități. Mai poate simboliza și responsabilitate, astfel individul își păstrează un mediu creativ pentru el si familia sa.

WUNJO. Runa bucuriei, armoniei, onoarei și loialității. Ajută în cadrul unor vindecări de natură spirituală și emoțională, cu scopul de a combate depresia și tristețea. Este asociată cu Freyja și asigură armonie în cazul grupului, având rol de apărare al omenirii de orice acțiuni care pot aduce suferință.

HAGALAZ. Runa Constrângerilor. Reprezintă atât forțe creatoare cât și distrugătoare. Guvernează inconștiența și lumea interlopă. Este asociată cu Ymir și întrupează lumea perfectă sau lumea modelată de către zei.

NAUTHIZ. Runa necesităților.  Reprezintă protecție asupra individului și familiei sale, reprezintă creștere, rezistență la constrângeri. Mai poate reprezenta și conflicte de idei care duc la creșterea și dezvoltarea individului.

ISA. Runa gheții veșnice. Restabilește calmul și ordinea pentru perioadele criză și conflict. Isa atrage focul și astfel provoacă actul creației. Mai poate reprezenta autocontrol și control pentru individ și pentru mediul înconjurător.

JERA. Runa ciclurilor anuale cu rolul de a guverna cultivarea și recoltarea, nașterea și moartea. Poate fi privită ca și yin și yang-ul credinței, iar simbolurile sale sunt opuse ciclului anual foc(vară) și gheața(iarna).

EIHWAZ. Runa reprezintă întruchiparea forțelor cosmice verticale, rezistența și protecția. Deseori este asociată cu cenușa și cu Yggdrasil, care în unele lucrări este denumită axa universului. Permite călătoria în alte lumi. Eihwaz reprezintă cele trei tărâmuri Asgard(Cerul), Midgard(pământul) și Hel(lumea subterană). Puterea sa constă în unitatea vieții și a morții.

PERTHO. Runa simbolizează calități ce pot fi definite ca șansă, timp, cauză și efect, schimbare și evoluție. Leagă trecutul, prezentul și viitorul împreună. Mai este cunoscută ca fiind rună pentru spiritism, divinație și intelect.

ELHAZ. Reprezintă protecția, forța vieții respectiv comuniunea dintre oameni și zei. Mai este considerată conform Poetic Edda și podul curcubeu(Bifrost), podul care leagă cerul(Asgard) de pământ(Midgard). Este simbolul Valkyries, fiind trimis de Odin și condus de Freyja.

SOWILO. Runa soarelui. Reprezintă roata solară, succesul și victoria. Guvernează întruchiparea esenței voinței. Runa Sowilo arată drumul în viață, conștiința de sine și aduce onoare tuturor celor care dezvoltă voința care este de fapt esența forței Sowilo.

TIWAZ. Reprezintă justiția, guvernul și toate drepturile și îndatoririle de natura civilă. Întruchipează victoria în război, onoare, loialitatea și sacrificiul de sine. Este asociată de cele mai multe ori cu Steaua de Nord(steaua polară).

BERKANO. Reprezintă runa mamei pământului. Simbolizează ciclul naștere-viață-moarte. Guvernează toate lucrurile legate de fertilitate feminină, fiind o rună puternică pentru mame.

MANNAZ. Simbolizează ființa umană, conștiința de sine, rasele umane și rațiunea. Se referă la ființa umană completă adică omul ca atare și ceea ce poate deveni. Deseori este asociată cu mierea, și este considerata specială în locațiile unde se servesc băuturi.

LAGUZ. Simbolizează apele curgătoare fiind asociată cu puterea râurilor, respectiv cu apa, locul din care izvorăsc toate lucrurile vii. Este asociată cu subconștienul profund, instinctul și intuiția. Mai poate însemna și nebunia necontrolată a sexualității.

INGWAZ. Se referă la energia expansivă din univers. Uneori este asociată cu Frey. Mai poate însemna transformare și inițiere, ceea ce înseamnă că arată calea eroilor prin tărâmurile ascunse sau lumile subterane. Forța emanată este asemănătoare cu forțele întunecate ale haosului.

DAGAZ. Simbolizează ziua și lumina. Puterea sa este utilizată pentru echilibrarea forțelor opuse. Este asociată cu învățarea, înțelegerea, progresul, creșterea și schimbările fundamentale.

OTHALA. Reprezintă casa, pamântul și posesiunile. Prevestește legăturile de sânge și soi. Reprezintă națiunea și ajută la răzbunare, asigurând astfel trecutul și viitorul acesteia.

Runele au mai multe aspecte. Un bun cititor în rune este cel care excelează în această natură trilaterală a runelor. Prin studiul naturii runelor se poate intra în meditația șamanică. Procesul acesta va păstra esența colectivă și spiritul folcloric. Există două căi prin care runele pot fi înțelese. Prima cale reprezintă studiul individual și meditația. A doua cale este de fapt construirea unui grup al cărui scop să fie studiul runelor, pentru a observa pe urmă coincidențele utilizatorilor de rune.

Runele sunt mai mult decât un set de simboluri folosite în scriere, în prezent fiind catalogate ca un sistem magic puternic din lumea antică. Cunoștințele despre rune au fost pierdute o data cu persecuția bisericii creștine. Unele lucrări vorbesc despre o colecție de chei utilizată pentru a invoca puterea zeilor. Există diferite teorii despre originea runelor, însă adevărul e simplu. Runele implică în primul rând cultura oamenilor europeni. De-a lungul istoriei acestea au fost suspectate că ar poseda o putere magică și erau folosite pentru a marca arme și proprietăți.  Conform folclorului se restabilesc legăturile cu zeii și va reînvia uniunea primară a sângelui cu pământul. Runele pot fi privite ca un semnal al unor forțe ascunse care crează legătura dintre utilizator și forța de viață. Pot fi privite ca niște chei și pot fi folosite în mai multe combinații, pentru a debloca anumite secrete și a reface legăturile.